Copiii Romaniei cu viitor incert. Parinti la treaba in strainatate, adoptii imposibile. Sunt Manuel si Nicoleta niste sacrificati? de Dani Rockhoff HotNews.ro Luni, 27 iulie 2009, 1:18 Actualitate | Esen?ial Gustul cel bun al inghetatei Foto: HotNews.ro Manuel se invarte pe langa o terasa din Vlaicu, in Arad, il stiu toti ospatarii si locuitorii din zona. Daca primeste un banut sau o inghetata la chioscul din colt, e bine. Daca nu, tot asa, caci Manuel nu cerseste. E un baiat istet, comunicativ, merge zilnic la scoala. Parintii ii sunt in Spania, sau in Italia, nu mai stie pe unde. Nicoleta are trei ani, e in ingrijirea unei familii germane, de catava vreme. Acasa, langa Lipova, o asteapta o viata in conditii mizere. Sperantele de rezolvare a ramanerii sale in Germania, in „interesul superior al copilului”, sunt minime, caci legea romana spune nu, adoptiilor internationale. Acestor copii si altor mii ca ei, viitorul li se prezinta in zdrente. Periuta de dinti si lumea cea larga Manuel e pe jumatate fericit, caci de la plecarea mamei in strainatate, ii au de grija bunica, unchi si matusi. Dimineata se duce la scoala, dupa-mesele se joaca cu verii lui, sau o ia hai-hui pe strazile Aradului. Nu-i plac betivii, il ia la rost pe barbatul prabusit langa o sticla de rachiu, pe trotuar. Ii plac insa cainii, seara il asteapta sa vina, de la plimbare, pe cockerul doamnei de la etaj. S-ar tot juca cu el, insa si acesta pleaca, intr-un sfarsit, acasa. Manuel mai ramane, desi se lasa intunericul si pana la Confectii, zona unde locuieste bunica, e mult de mers pe jos. Pe terasa si in restaurant nu intra, caci ospatarii il alunga. O fac insa cu blandete, caci Manuel nu e cersetor, ci mai degraba un obisnuit al casei, un fel de mic entertainer. El sta de vorba cu lumea de dupa garduletul cu flori, emite pareri, e un filozof. La tema spalatului pe dinti, Manuel e insa incurcat. Decat o periuta si-o pasta de dinti, mai bine isi ia, cu cei 10 lei primiti, o inghetata. Restul ii duce acasa, sa-si cumpere si verii lui dulciuri. La scoala, lui Manuel ii place geografia, caci acolo i se spune „despre tari si mari”. Despre tarile unde s-a dus mama sa castige bani si de unde suna asa rar, caci telefonul e scump. Ajutoare si amenzi In cazul lui Manuel si al altora ca el, legea e clara. Ei raman in ingrijirea, mai buna sau mai rea, a rudelor. Daca si acestea sunt la limita existentei, riscurile pentru copii cresc: de la cersetorie, pana la intrarea in ghearele retelelor de prostitutie infantila, nu e decat un pas. In martie anul acesta, intr-un proiect de lege al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, citat de Mediafax, se lua in calcul „si posibilitatea remunerarii bunicilor in cazul in care acestia se ocupa de cresterea copilului”. O alta initiativa legislativa, „adoptata tacit in Senat, prevede noi norme de protectie a minorilor ai caror parinti pleaca la munca in strainatate. Astfel, cetatenii romani trebuie sa aleaga o persoana din familie cu care sa isi lase copiii, in caz contrar riscand o amenda cuprinsa intre 2.500 si 10.000 de lei”. Amenzi sau ajutoare, inca nu e clar cum vrea statul roman sa rezolve problema „viitorului tarii”, care sta si in acesti copii. „Numarul copiilor neglijati a crescut cu 50% din cauza crizei economice” scrie Hotnews.ro in 20 iunie. „In Romania, criza economica ii face pe tot mai multi parinti sa-si neglijeze copiii din punct de vedere al sanatatii, educatiei si ingrijirii. Numarul copiilor care au intrat in sistemul de protectie a crescut in primul trimestru al acestui an cu 50% fata de perioada similara din 2008, a declarat secretarul de stat de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului. Ileana Savu a spus ca cele mai multe cazuri sunt in judetele din estul si sudul tarii”. Abandonuri si jumatati de adoptii Cati dintre acesti copii au parintii plecati de saracie, sau din ambitii egoiste, peste granite? Cati sunt ca Manuel, la o varsta unde balanta poate foarte usor sa se incline, de la o viata normala, la una infractionala? In timpul din urma insa, Europa inregisteaza si un altfel de fenomen, legat de copiii romanilor plecati din tara: parasirea copiilor, adusi sau nascuti peste granite, uneori in locuri publice –cum a fost cazul „pruncului din ieslea bavareza” de anul trecut. Acesti copii intra, de obicei, in grija unor familii germane, pana la clarificarea cazurilor. E un proces laborios, caci legea adoptiilor din Germania difera de cea din Romania, in acest sens nu exista consens european. Nici legea adoptiilor din Italia nu se misca in acelasi cadru cu cea romaneasca, astfel aparand situatii de genul celei de mai jos, mentionate de Evenimentul Zilei din 17 iulie. „Doi copii romani au fost adoptati in Italia la inceputul acestui an. Autoritatile din Peninsula au incalcat, astfel, legislatia romana, care interzice adoptia internationala a copiilor, dar si acordul incheiat intre Guvernul Romaniei si cel al Republicii Italiene privind cooperarea in domeniul protectiei minorilor romani neinsotiti sau in dificultate aflati in Italia, semnat in iunie 2008, la Roma, si intrat in vigoare in octombrie 2008” noteaza EVZ. O plasare cu cantec Anul acesta, Germania a fost zguduita de cazul micutei Nicoleta, alias Christina, alias Maria, cum apare ea (cu nume schimbat) in presa germana. In decembrie 2006, doua femei de origine germana din Romania -mama (58 de ani) si fiica (28 de ani)- au intermediat ilegal, in scop de adoptie, o fetita de trei luni, dintr-un sat de langa Lipova, din judetul Arad. Mama in ingrijirea careia se afla Nicoleta, de doi ani si jumatate, e o nemtoaica din Bad Kissingen. Ea a declarat la procesul incheiat la inceputul anului 2009 ca ar fi actionat de buna credinta, contactand „o initiativa privata, cu scop caritabil“ care daduse anunt in ziar. „Am intrebat acolo daca e posibil, prin ei, sa se adopte un copil“ a spus femeia de 41 de ani. I s-a raspuns ca, la inceput, poate fi vorba doar de o „luare in ingrijire pe timp limitat“, datorita legislatiei tarii de provenienta a copilului. Insa, dupa o anumita perioada, ingrijirea poate fi transformata in adoptie. „Am avut incredere, ca asa este“ ar fi declarat mama ingrijitoare, la proces. Femeia ar mai fi spus ca a avut cele mai bune intentii, vrand astfel sa faca o fapta buna, prin care sa compenseze „o lovitura a sortii in familie“. Cele doua acuzate in proces au negat acuzatiile de intermediere in scop de adoptie. In cadrul unui reportaj in satul de origine al Nicoletei, la familia sa din Romania, Spiegel TV prezenta insa documentul cu intelegerea intre parintii acesteia si familia care urma s-o ia in ingrijire in Germania. In document aparea scris cuvantul „adoptie“, ca alternativa ulterioara a darii in ingrijire initiale. „Inghetata si infometata“ Familia Nicoletei traieste, in satul de langa Lipova, in conditii mizere. Nicoleta e unul dintre cei noua copii ai familiei, care locuieste claie peste gramada intr-o casuta vai si-amar. Una dintre surorile ei mai mari are si ea, la randul ei, un copil. Locatarii ajung sa fie vreo 16, dupa cum apare in reportajul Spiegel TV. Nicoleta, ajunsa prin intermedierea din decembrie 2006 in Germania, intra intr-o familie decenta, care ii ofera cu totul alt cadru de dezvoltare. Tot in Germania, se observa ca Nicoleta sufera de o deficienta la sistemul locomotor, pentru care urmeaza tratament. „Conditiile de acolo sunt jalnice“ spune mama ingrijitoare, din Germania. Acompaniata de intermediara, aceasta a fost in satul si la locuinta Nicoletei, in 2006. „Micuta era inghetata si infometata“ a adaugat ea. Prin intermediara din Hammelsburg, nemtoaica a convenit cu parintii Nicoletei sa ia copilul in Germania. Tot intermediara s-ar fi ocupat de intocmirea formalitatilor din Romania. In ianuarie 2007, situatia insa a devenit conflictuala. Mama naturala a Nicoletei a venit in Germania, sa-si vada copilul, la noii parinti. Acolo, s-a ajuns la certuri si amenintari din partea acesteia, care in final si-ar fi vrut copilul inapoi. A doua zi insa, mama naturala nici n-ar fi venit sa o ia pe Nicoleta, ci pur si simplu a disparut, a declarat mama ingrijitoare, la proces. De atunci, „contactul a fost complet intrerupt“ a mai spus ea. Ceea ce i-a cauzat, timp de doi ani, destule probleme, pentru ca, in multe privinte, „chiar si pentru un vaccin“, e nevoie de acordul parintilor naturali. Pentru intermediere, nu s-a convenit o plata directa, ci doar „un imprumut de 1.000 de euro, pentru renovarea ferestrelor dintr-un camin de copii“. La ancheta insa, s-a dovedit ca mama ingrijitoare a platit, in timp, peste 1600 de euro, atat parintilor, cat si intermediarei. „Mereu trebuia sa platesc cate ceva“ a declarat femeia din Bad Kissingen, la proces. In final, ea s-a opus solicitarilor financiare continue si a alertat politia. Intre rotile de moara ale birocratiei Dupa un proces ajuns si la instanta superioara, din Würzburg, intermediara din Hammelburg a fost condamnata, pentru incercare de trafic de minori, la trei ani inchisoare cu suspendare. Fiica acesteia a primit o amenda in bani. Problema copilului nu a fost insa rezolvata. In 2 iunie 2009, Nicoleta ar fi trebuit sa fie repatriata in Romania. De situatie stiu autoritatile responsabile din tara, ca si consulatul general al Romaniei, de la München. „Nu este singurul caz de acest gen“ ni s-a spus de la Consulat. Sunt copii in ingrijire la familii germane, ai caror parinti sunt decedati, disparuti sau decazuti din drepturi. Legea romana a adoptiilor limiteaza insa acest drept doar la cetatenii romani, rude cu copilul, si orice interventie „pentru binele superior al copilului“, pentru gasirea unei solutii de „plasament familial“ cu scop umanitar, se loveste de litera legii romanesti, in materie. „Parintii“ germani ai Nicoletei au incercat imposibilul in pastrarea micutei, pe care o iubesc si o ingrijesc, de doi ani si jumatate. Au fost de nenumarate ori la autoritatile germane, la Oficiul pentru Minori, in speranta unei solutii. Au apelat la Barbara Stamm, presedinta Consiliului regional din Bavaria, care este si presedinta a Comisiei bavareze de ajutor pentru Romania. Stamm i-a ajutat sa obtina o asigurare de sanatate pentru Nicoleta, a spus mama ingrijitoare a Nicoletei. In culmea disperarii, aceasta din urma a trimis o scrisoare si presedintelui Germaniei, Horst Köhler. Autoritatile romane au insa, dupa cum se pare, mainile legate. Oficiul pentru Protectia Minorilor din Timisoara, dupa cum relateaza presa germana, opineaza ca locul Nicoletei e la familia ei din Romania si copilul trebuie repatriat neintarziat. Detlev Konnerth, jurnalistul de la Spiegel care a cercetat cazul si in Romania, spunea insa despre parintii Nicoletei ca acestia „doar vegeteaza“. Este un caz deosebit, in care copilul, bine integrat in noua lui familie germana, „ar trebui sa se intoarca in astfel de conditii insuportabile, unde ar suferi grave afectiuni fizice si psihice“ adauga jurnalistul nascut in Romania. Legea e dura, dar e lege. Unde e „interesul superior al copilului“? Consilierul regional din Bavaria, Thomas Bold, afirma: „Umanitar, e extrem de problematic. O dilema umana. Cu toate acestea, autoritatile germane nu au competenta si nu pot actiona in problema. Hotaratoare este vointa parintilor naturali si cadrul legal din Romania“. Vicepresedinta Parlamentului german si sefa grupului parlamentar germano-roman, Susanne Kastner, a declarat pentru Main-Post ca povestea i se pare „foarte rea“. Desi la inceputul lunii iulie ea ar fi intervenit personal si la fata locului, la comisia pentru protectia copilului de la Timisoara, pentru ramanerea fetitei in Germania, Kastner nu vede „cum ar putea fi impiedicata retrimiterea acesteia in patrie“. In 23 iulie, Nicoleta era inca in Germania, sub „ultimativa“ protectie a unui certificat medical care atesta ca fetita nu e apta de calatorie. In plus, repatrierea -dupa doi ani si jumatate traiti la familia care a ingrijit-o de la varsta de trei luni- se considera ca i-ar cauza puternice traumatisme psihice, date fiind si conditiile mizere in care s-ar intoarce, la parintii naturali. „Exista vreo solutie diplomatica?“, se intreaba unii. Exista vreo solutie umanitara? E cadrul legislativ al adoptiilor internationale din Romania absolut corect si batut in cuie? Este el in consens cu legea adoptiilor agreata la nivel european? Sunt intrebari care inca asteapta raspuns. Nicoleta asteapta si ea, leganandu-se pe calutul ei de jucarie. Cite?te mai multe despre adoptii internationale
e
