În iunie 1997, în Prahova, se înfiin?a prima direc?ie pentru protec?ia copilului. Un an mai târziu, fiecare jude? al ??rii ?i fiecare sector al Capitalei aveau o astfel de institu?ie, creat? s? vegheze interesele copiilor în general, vie?ile celor institu?ionaliza?i în mod special.
GALERIE FOTO
Imediat dup? c?derea comunismului, România a devenit celebr? în întrega lume pentru felul în care î?i trata copiii. Imagini cu "lag?rele de copii" au circulat cu repeziciune ?i au atras aten?ia întregii lumi asupra condi?iilor inumane în care cei mici, r?ma?i în grija statului, erau l?sa?i s? moar?.
"Orfanii români, copiii de care nu îi pas? nim?nui", "Copii instrui?i s? cer?easc? ?i trimi?i în Italia ?i Spania, prostituate minore oferite turi?tilor în moteluri, nou-n?scu?i vîndu?i în Ocident", "Copii ra?i în cap, care fac baie în urin? ?i se leag?n? ore întregi pentru a adormi", sunt doar câteva dintre aprecierile f?cute la vremea respectiv? în presa interna?ional?.
Protec?ia copilului a devenit în scurt timp condi?ie pentru integrarea în UE, iar m?surile nu au mai putut fi întârziate. Înfiin?area unor institu?ii care s? "guverneze" acest domeniu a fost un prim pas în ceea ce a însemnat schimbarea condi?iilor de via?? a celor mici ?i a mentalit??ii adul?ilor care îi îngrijeau.
Direc?ia pentru Protec?ia Copilului din Ministerul Muncii precizeaz? c? în iunie 1997, când a început reforma în domeniul protec?iei drepturilor copilului, existau 287 de institu?ii, dintre care 207 case de copii, 22 de case de copii cu alte servicii ?i 58 de leag?ne.
În perioada 2000 - 2001, au fost preluate în sistemul de protec?ie a copilului 250 de institu?ii (29 de protec?ie special? a copiilor cu handicap, 39 de unit??i sau sec?ii de spital ?i 182 de unit??i care îngrijesc copii în regim reziden?ial ?i care func?ioneaz? în cadrul unit??ilor de înv???mânt special), toate fiind reorganizate în cadrul serviciilor publice specializate.
"Urmare aplic?rii politicii de dezinstitu?ionalizare a copiilor, fie prin reintegrarea lor în familia natural? sau extins?, fie prin înlocuirea m?surii de protec?ie de tip reziden?ial cu una de tip familial, s-a ajuns în prezent la 1.201 servicii de tip reziden?ial, din care numai 183 centre de plasament. Într-un deceniu ?i jum?tate, sistemul protec?iei copilului s-a transformat dintr-un sistem închis ?i ignorant fa?? de nevoile reale ale copiilor într-unul flexibil, modern ?i în concordan?? cu normele ?i principiile statuate pe plan interna?ional, România fiind ast?zi în pozi?ia de a reprezenta un exemplu de bun? practic? pentru alte state europene", precizeaz? direc?ia de specialitate din cadrul MMFPS.
Dup? 15 ani de la începerea reformei în protec?ia copilului, Gabriela Coman, fost secretar de stat la Autoritatea Na?ional? pentru Protec?ia Copilului, î?i aminte?te c? adev?ratul început al reformei a fost în 1997, pân? în acel moment neexistând o organizare institu?ional?.
"Ministerele î?i puneau amprenta în îngrijirea copilului educa?ional sau medicalizat. La nivel de teritoriu nu exista niciun serviciu specializat. Din 1995 au existat ONG-uri, precum Sera România, care au pus bazele primelor servicii specializate la nivel de jude?e. Pe scheletul acestora, în 1997 a venit Ordonan?a care a pus bazele unui sistem institu?ional, printre care direc?iile erau cele mai importante. Ele s-au dezvoltat ca singura institu?ie cu aceste atribu?ii ?i ca singurul ?i cel mai mare furnizor de servicii destinate copilului ?i familiei", spune fostul secretar de stat.
Gabriela Coman recunoa?te c? de-a lungul celor 15 ani "au fost urcu?uri ?i coborâ?uri", din cauza faptului c? transferul de atribu?ii nu a fost completat ?i de transfer financiar.
În opinia sa, Direc?iile Generale de Asisten?? Social? ?i Protec?ia Copilului (DGASPC) s-au dezvoltat beneficiind de aportul organiza?iilor neguvernamentale care le-au fost partenere în crearea de centre de plasament sau pentru copii cu handicap.
"Direc?iile ?i-au f?cut treaba de-a lungul timpului. A venit momentul 2001 - 2004, când protec?ia copilului a constituit punct de interes pentru UE ?i a fost un puseu de interes c?tre aceste direc?ii, puseu de fonduri UE pentru direc?ii, proiecte importante ca bani pentru închiderea institu?iilor mari ?i crearea de servicii alternative. Este adev?rat c? presiunea interesului privind închiderea de institu?ii nu a fost întotdeaua rezultatul cel mai bun pentru cazuri concrete de copii. Viteza ?i interesul de închidere a institu?iilor nu a coincis cu o evaluare corect? în fiecare caz în parte", spune fostul secretar de stat.
Din punctul s?u de vedere, în prezent, r?mâne problema personalului, care a fost fluctuant, sistemul confruntându-se acum cu un deficit numeric dar ?i de competen??.
"E greu de f?cut compara?ie cu ce era atunci. Atunci nu aveam nici m?car o construc?ie institu?ional?. Acum sunt actori institu?ionali bine defini?i, prestatori de servicii (DGASPC) ?i o mul?ime de servicii alternative pentru copil", mai spune Gabriela Coman.
Bogdan Panait, secretar de stat la Autoritatea Na?ional? pentru Protec?ia Copilului în perioada 2005 - 2007, spune c? reforma din protec?ia copilului a fost prima în domeniul institu?iilor publice ?i a adus elemente de inspira?ie pentru toate celelalte institu?ii. În opinia sa, ele au ap?rut din necesitatea ca serviciile oferite s? se apropie cât mai mult de copii ?i s? se g?seasc? solu?ii unitare ?i servicii multiple pentru nevoile lor, direc?iile oferind în prezent o protec?ie multidisciplinar?.
"Nu a fost u?or, pentru c? au fost multe jude?e reticente ?i, de?i a început în 1997, reforma a fost finalizat? abia în anul 2000, la cererea Uniunii Europene, deci putem spune c? aceast? reform? a durat foarte mult, comparativ cu alte ??ri în care acest lucru s-a realizat în câteva zile, cum ar fi Ungaria. Cred c? direc?iile ?i-au ar?tat calit??ile prin serviciile mult mai diversificate pe care le ofer?. În perioada 1997 - 2004 au fost înfiin?ate foarte multe servicii, iar progresele au fost vizibile ?i recunoscute ?i pe plan interna?ional", precizeaz? Panait.
Din punctul s?u de vedere, exist? ?i aspecte negative, în sensul c? reforma sistemului nu a inclus ?i o reform? privind preg?tirea personalului, ?i acest lucru s-a v?zut de-a lungul timpului.
Un alt aspect negativ semnalat de Bogdan Panait se refer? la num?rul de copii din sistem, care, în ciuda tuturor schimb?rilor, a r?mas aproape acela?i.
"Din acest punct de vedere, nu a fost foarte eficient. ?i perioada de ?edere în sistem este înc? foarte lung?, în medie de vreo ?ase ani. Se pierde leg?tura cu familia", adaug? Panait, amintind ?i de dificult??ile care apar inclusiv în momentul în care copilul a ajuns la maturitate ?i trebuie s? p?r?seasc? sistemul.
Importan?a func?ion?rii DGASPC-urilor este recunoscut? ?i de c?tre organiza?iile neguvernamentale din domeniu.
"Activitatea Asocia?iei Telefonul Copilului este strâns legat? de cea a Direc?iilor Generale de Asisten?? Social? ?i Protec?ia Copilului înc? din anul 2001. Am gestionat împreun? 37.810 cazuri de înc?lcare a drepturilor copilului, cu prec?dere în ultimii ani, afecta?i de fenomenul crizei financiare ?i apreciem eficien?a interven?iei, cu atât mai mult cu cât aceast? institu?ie a suferit restructur?ri majore tocmai atunci când aveam mai mult ca oricând nevoie de ea", declar? directorul executiv de la Telefonul Copilului, C?t?lina Florea.
În opinia sa, DGASPC este institu?ia care a avut ?i are multe de spus în asisten?a social?, apreciind c? extinderea capacit??ii umane ?i logistice a acesteia este vital? atât în mediul urban, cât ?i în rural.
"Existen?a asisten?ilor sociali, nu a lucr?torilor sociali, în mediul rural ar reprezenta un sprijin real nu numai pentru comunitate, ci ?i pentru personalul DGASPC", spune C?t?lina Florea.
Bogdan Simion, pre?edintele Funda?iei Sera România dar ?i al Federa?iei Organiza?iilor Neguvernamentale pentru Copil, a explicat c? direc?iile au fost create ca organisme specializate ale Consiliilor Jude?ene cu scopul de a reforma ?i dezvolta domeniul protec?iei copilului.
"Mul?i ani, direc?iile au fost cele mai ofensive servicii specializate ale statului în reforma sistemului de protec?ie a copilului, contribuind astfel, al?turi de ONG-uri, la îndeplinirea criteriului politic impus de Uniunea European? referitor la rezolvarea situa?iei copiilor institu?ionaliza?i. Create ca ?i servicii tehnice, profesioniste, apolitice, dedicate copilului ?i familiei, au suferit prima «politizare» la începutul anilor 2000, când au fost trecute în subordinea pre?edin?ilor de Consilii Jude?ene, considerându-se c? influen?a acestor ale?i va fi benefic? sistemului", spune Bogdan Simion.
În opinia sa, influen?a CJ a fost benefic? doar în unele cazuri, de cele mai multe ori direc?iile au fost considerate de prioritate secundar?, beneficiind de resurse din ce în ce mai mici.
"Criza economic? început? în 2008, lipsa de perspectiv? a problematicii sociale a Guvernului în aceea?i perioad?, precum ?i lipsa în?elegerii ?i a strategiei unui minister învechit - Ministerul Muncii - au f?cut ca, pe fondul unui dezinteres politic general, constituit dup? aderarea la Uniunea European?, sistemul de protec?ie a copilului s? regreseze vizibil în ultimii patru ani. În 2012, la 15 ani de la creare, Direc?iile de Protec?ia Copilului încep s? se destructureze, au o lips? acut? de personal (cel pu?in 1/3 din posturile necesare sunt neocupate sau defiin?ate), sunt reactive fa?? de orice fel de probleme ale copiilor, nu mai au niciun fel de coordonare na?ional?, sunt neadecvate fa?? de problematic? ?i, din cauza m?surilor haotice luate de Ministerul Muncii, în unele cazuri au devenit nocive chiar pentru copiii pe care ar trebui s? îi protejeze", consider? pre?edintele FONPC.
Bogdan Simion atrage îns? aten?ia c? DGASPC-urile beneficiaz? de o experien?? inestimabil? în domeniu, reprezint? comunitatea local? din care provin copiii ?i ar trebui revigorate ?i utilizate pentru a continua ce s-a început în urm? cu 15 ani.
Despre o regresie a sistemului de protec?ie a copilului în ultimii ani vorbe?te ?i directorul Direc?iei Generale de Asisten?? Social? ?i Protec?ia Copilului Sector 1, D?nu? Fleac?.
"Ultimii trei ani au însemnat o pr?bu?ire a sistemului. (...) Oamenii care lucreaz? în sistem sunt desconsidera?i. Cel mai mare regret al meu este c? pentru personal nu s-a f?cut nimic", spune D?nu? Fleac?, care coordoneaz? de zece DGASPC Sector 1.
El precizeaz? îns? c? a fost nevoie de DGASPC-uri, pentru c? fostele case de copii din subordinea Ministerului Educa?iei ?i leag?nele din subordinea Ministerului S?n?t??ii trebuiau restructurate.
"Ce se întâmpla acolo a fost la nivel de «valea plângerii». Numai la leag?nul «Sfânta Ecaterina» erau 450 de copii. Sistemul reziden?ial cu sute de copii a fost o tragdie. Clar a fost nevoie de o astfel de organizare ?i, în primii ?ase, ?apte ani, to?i colegii ?i-au f?cut temele", consider? D?nu? Fleac?.
Din punctul s?u de vedere, demedicalizarea sistemului ?i faptul c? au oferit alternative viabile, de tip familial, pentru copii ?i un anumit tip de afectivitate sunt principalele reu?ite ale reformei.
"Chiar dac? nu era afectivitatea p?rin?ilor, era altceva. A fost o alt? calitate a serviciilor. În mod clar au fost alte standarde de calitate. Putem spune c? sistemul de asisten?? social? este singurul sistem cu descentralizare real?. (...) Evolu?ia este colosal?. Nu ?tiu dac? la nivel european exist? vreun stat care s? fi f?cut eforturile României. Sunt probleme pentru c? niciodat? nu ai bani destui. Dar realizarea la nivel na?ional cred c? este unic? în Europa", mai spune directorul DGASPC Sector 1.
De?i diferen?ele sunt uria?e, imaginile fostelor case de copii nu pot fi ?terse nici m?car dup? un deceniu de normalitate. De?i au trecut 15 ani de când direc?iile generale de asisten?? social? ?i protec?ia copilului func?ioneaz?, de?i lucrurile s-au schimbat radical în acest timp, înc? este greu chiar ?i pentru oamenii din sistem s? î?i aminteasc? de condi?iile trecute, de teama de a nu redeschide un subiect care pare s? nu se mai termine.
(Material realizat de Aurelia Alexa, aurelia.alexa@mediafax.ro)
Email
